ndiferent
de forma de proprietate societatile de asigurare, isi desfasoara
activitatea potrivit legii, urmarind realizarea de profit.
Aceste societati
sunt obligate sa se incadreze in prevederile legale referitoare
la: marimea capitalului social minim subscris si varsat, marimea
obligatiilor pe care si le pot asuma; rezervele de prime si/sau
de daune pe care trebuie sa le constituie; modul de tinere a evidentei
activitatii desfasurate; forma bilantului si a contului de profit
si pierede care trebuie intocmite si publicate. Societatile in
cauza trebuie sa respecte avizele si normele institutiilor de
stat insarcinate cu supravegherea asigurarilor.
Selectia riscurilor
constituie un principiu de baza, de respectarea caruia depinde
buna desfasurare a activitatii de asigurare. Astfel, pentru ca
un asigurator sa-si poata desfasura activitatea in conditii cat
mai apropiate de cele stabilite in urma unor observatii statistice
si a calculelor matematice efectuate pe baza acestora pentru determinarea
nivelului primelor de asigurare, trebuie sa excluda orice posibilitate
de a prelua riscuri care sa-i fie total nefavorabile.
Drept urmare,
asiguratorii se preocupa sa selecteze riscurile pe care le acopera
prin asigurare in ideea de a le elimina pe cele cu producere certa
si pe cele cu posibilitate mare de producere.
Orice asigurator
este si trebuie sa fie interesat in realizarea selectiei riscurilor,
fiindca aceasta da stabilitate operatiunilor de asigurare.
Daca selectia
poate avea loc, atunci acestea, in afara influentei negative asupra
echilibrului financiar, poate conduce la diminuarea spiritului
de prevedere al diferitelor categorii de persoane fizice si juridice,
deoarece acestea ar fi tentate sa incheie asigurari numai in situatii
critice.
De asemenea,
selectia ar duce la practicarea unor tarife de prime mari care
ar actiona impotriva dezvoltarii asigurarilor facultative.
|