pentru punerea in aplicare a Normelor privind rezervele tehnice pentru asigurarile generale, activele admise sa le acopere, precum si dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 615 din 15 iulie 2005

In temeiul prevederilor art. 4 alin. (27) si ale art. 22 din Legea nr. 32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor, cu modificarile si completarile ulterioare,
potrivit Hotararii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor din data de 13 iunie 2005, prin care s-au adoptat Normele privind rezervele tehnice pentru asigurarile generale, activele admise sa le acopere, precum si dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute,

presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor emite urmatorul ordin:

Art. 1. - Se pun in aplicare Normele privind rezervele tehnice pentru asigurarile generale, activele admise sa le acopere, precum si dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute, prevazute in anexa care face parte integranta din prezentul ordin.
Art. 2. - Directia generala supraveghere solvabilitate si raportari din cadrul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor va asigura ducerea la indeplinire a prevederilor prezentului ordin.

Presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor,
Nicolae Eugen Crisan

Bucuresti, 17 iunie 2005.
Nr. 3.109.


ANEXA

NORME privind rezervele tehnice pentru asigurarile generale, activele admise sa le acopere, precum si dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute



Art. 1. - (1) La investirea activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute se va tine seama de tipul de activitate desfasurata de asigurator, astfel incât sa se garanteze siguranta si randamentul nvestitiilor, societatea asigurând dispersia activelor respective.
(2) Societatile de asigurare trebuie sa isi acopere rezervele tehnice brute cu active congruente in conformitate cu prevederile art. 5.
(3) Pentru activitatile inregistrate in Uniunea Europeana, activele admise sa acopere rezervele tehnice brute trebuie localizate in cadrul Uniunii Europene.

Art. 2. - Categoriile de active admise sa acopere rezervele tehnice brute sunt:
A. Investitii:
(i) titluri de stat si bonuri de tezaur emise de statele membre, titluri emise de organisme financiare internationale, titluri emise de autoritati ale administratiei publice locale, obligatiuni si alte instrumente ale pietei monetare si de capital tranzactionate pe o piata reglementata si supravegheata;
(ii) actiuni si alte participatii cu randament variabil tranzactionate pe o piata reglementata si supravegheata;
(iii) unitati in organisme de plasament colectiv in valori mobiliare (OPCVM) si alte fonduri de investitii;
(iv) depozite, conturi curente la institutii de credit si disponibil in casierie;
(v) terenuri, constructii in proprietatea societatii;
(vi) imprumuturi.
B. Creante:
(i) creante de la asigurati si intermediari, rezultând din operatiuni directe si acceptari in reasigurare;
(ii) creante de la reasiguratori.
C. Altele:
(i) active corporale, altele decât terenuri si constructii, evaluate pe baza amortizarii prudentiale;
(ii) cheltuieli de achizitie reportate.

Art. 3. - In evaluarea activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute se vor respecta urmatoarele reguli:
a) activele admise sa acopere rezervele tehnice brute se evalueaza la valoarea neta, respectiv fara includerea datoriilor rezultate din achizitionarea acestora;
b) activele admise sa acopere rezervele tehnice brute trebuie evaluate pe baza prudentiala, avându-se in vedere orice nerealizari viitoare. Activele corporale, altele decât terenurile sau constructiile, pot fi admise sa acopere rezervele tehnice brute numai daca sunt evaluate pe baza amortizarii prudentiale;
c) imprumuturile acordate societatilor, statului sau organizatiilor internationale, autoritatilor locale ori regionale si persoanelor fizice pot fi admise sa acopere rezervele tehnice brute numai daca exista suficiente garantii cu privire la securitatea acestora, bazate pe situatia celui imprumutat, ipoteci, garantii bancare, garantii acordate de societati de asigurare sau alte forme de garantii;
d) valoarea creantelor admise sa acopere rezervele tehnice brute trebuie calculata pe baza prudentiala, avându-se in vedere orice pierderi viitoare. Creantele detinute la asigurati si la intermediari, care rezulta din operatiile de asigurare si acceptari in reasigurare, pot fi acceptate numai in masura in care nu au o vechime mai mare de 3 luni;
e) când activele detinute includ o investitie intr-o filiala care gestioneaza toate investitiile asiguratorului care practica activitatea de asigurari generale sau o parte a acestora in numele sau, Comisia de Supraveghere a Asigurarilor va lua in considerare numai activele detinute de acea filiala, tratamentul activelor altor filiale fiind similar;
f) cheltuielile de achizitie reportate pot fi acceptate ca acoperire pentru rezervele tehnice brute numai in masura in care metoda de calcul al acestora este compatibila cu calculul rezervelor de prima.

Art. 4. - Reguli privind dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute
a) Asiguratorul care practica activitatea de asigurari generale poate investi maximum:
1. 50% din rezervele tehnice brute in valori mobiliare tranzactionate pe o piata reglementata si supravegheata si titluri de participare la OCPVM, cu respectarea pct. 2;
2. 5% din rezervele tehnice brute in actiuni si alte titluri negociabile tratate ca actiuni, obligatiuni, titluri de credit si alte instrumente ale pietei monetare sau de capital emise de aceeasi entitate;
3. 40% din rezervele tehnice brute in terenuri si constructii, cu respectarea pct. 4;
4. 10% din rezervele tehnice brute in orice teren sau cladire ori intr-un numar de terenuri sau cladiri suficient de apropiate unele de altele pentru a fi considerate efectiv ca o singura investitie;
5. 90% din rezervele tehnice brute in depozite si disponibilitati la institutii de credit, dar nu mai mult de 25% din rezervele tehnice brute in una dintre institutiile de credit;
6. 10% din rezervele tehnice brute in active corporale, altele decât terenuri si cladiri;
7. 3% din rezervele tehnice brute in disponibilitati in casierie;
8. 5% din rezervele tehnice brute in imprumuturi negarantate, 1% din rezervele tehnice brute pentru fiecare imprumut negarantat, altele decât imprumuturile acordate institutiilor de credit, societatilor de asigurare si societatilor de investitii dintr-un stat membru.
b) Neprecizarea unei limite a investitiilor intr-o anumita categorie de active, descrise la lit. a), nu implica faptul ca activele din categoria respectiva ar trebui admise sa acopere fara limita rezervele tehnice brute. Comisia de Supraveghere a Asigurarilor se va asigura, la determinarea si aplicarea prezentelor norme, ca urmatoarele principii sunt indeplinite:
1. activele care acopera rezervele tehnice brute trebuie sa fie diversificate si dispersate intr-o astfel de maniera incât sa nu existe o utilizare excesiva a unei anumite categorii de active, a unei piete de investitii sau a unei investitii;
2. investitiile in anumite tipuri de active, care prezinta un risc ridicat fie datorita naturii activului, fie datorita starii in care se afla emitentul, trebuie mentinute la un nivel prudential;
3. in calculul rezervelor tehnice, limitele anumitor categorii de active trebuie sa tina cont de contractul de reasigurare;
4. când activele detinute includ o investitie intr-o filiala care gestioneaza toate sau doar o parte din investitiile asiguratorului, in numele acestuia, Comisia de Supraveghere a Asigurarilor va lua in considerare doar activele detinute de acea filiala, tratamentul activelor altor filiale fiind similar;
5. ponderea activelor nonlichide admise sa acopere rezervele tehnice brute trebuie sa nu depaseasca 10% din totalul activelor admise;
6. când activele detinute includ imprumuturi sau obligatiuni emise de anumite institutii de credit, aplicând principiile prevazute la acest articol, Comisia de Supraveghere a Asigurarilor va tine seama de activele detinute de respectivele institutii de credit. Acest tratament poate fi aplicat doar atunci când institutia de credit are sediul central intr-un stat membru, este detinuta in intregime de respectivul stat membru si/sau de autoritatile locale din statul respectiv si activitatea sa in conformitate cu statutul consta in acordarea prin intermediari a imprumuturilor garantate de stat sau autoritatile locale ori a imprumuturilor acordate organismelor aflate in strânsa legatura cu statul sau autoritatile locale.

Art. 5. - Reguli de congruenta
1. Acolo unde garantia prevazuta in contract este exprimata intr-o anumita moneda, angajamentele asiguratorului pot fi platite in acea moneda.
2. Acolo unde garantia prevazuta in contract nu este exprimata intr-o anumita moneda, angajamentele asiguratorului pot fi platite in moneda tarii in care este prezent riscul. Totusi, societatile de asigurare pot opta pentru moneda in care sunt incasate primele, daca exista un cadru adecvat adoptarii unei astfel de solutii. Acest lucru este posibil in cazul in care, din momentul intrarii in vigoare a contractului, este putin probabil ca o dauna sa fie platita in moneda in care este incasata prima si nu in moneda tarii in care este prezent riscul.
3. Comisia de Supraveghere a Asigurarilor poate autoriza asiguratorul ca acesta sa ia in considerare, in vederea asigurarii riscului, moneda pe care acesta o utilizeaza, in conformitate cu experienta dobândita, sau, in lipsa experientei, moneda tarii in care asiguratorul isi are sediul central, pentru contractele care acopera riscurile cuprinse in clasele 4, 5, 6, 7, 11, 12 si 13 (numai raspunderea civila a producatorilor), iar pentru contractele care acopera riscuri cuprinse in alte clase pentru care, in functie de natura riscurilor, asigurarea riscului se va face intr-o alta moneda decât cea care ar rezulta in urma aplicarii procedurilor de mai sus.
4. Acolo unde s-a raportat o dauna catre un asigurator care poate fi platita intr-o anumita moneda, alta decât cea care rezulta din aplicarea procedurilor mentionate mai sus, angajamentele asiguratorului vor fi platite in acea moneda si, in special, in moneda stabilita de instanta judecatoreasca sau printr-o intelegere incheiata intre asigurator si asigurat.
5. Acolo unde este sesizata o dauna, exprimata intr-o moneda cunoscuta dinainte de catre asigurator, dar care este diferita de moneda care rezulta din aplicarea procedurilor de mai sus, angajamentele asiguratorului pot fi platite in acea moneda.
6. Societatile de asigurare pot sa nu isi acopere rezervele tehnice prin active congruente, daca prin aplicarea procedurilor de mai sus rezulta obligatia acestora ca pentru a respecta principiul de congruenta sa pastreze activele intr-o valuta care sa nu depaseasca mai mult de 7% din activele exprimate in alte valute.
7. In cazul in care angajamentele pot fi platite intr-o moneda, alta decât moneda unui stat membru, daca investitiile in acea moneda sunt reglementate, daca moneda este supusa unor restrictii de transfer sau daca, din motive similare, moneda nu este potrivita pentru a acoperi rezervele tehnice, societatile nu sunt obligate sa respecte principiul de congruenta.
8. Societatile de asigurare pot detine active care nu sunt congruente, pentru a acoperi o suma care sa nu depaseasca mai mult de 20% din obligatiile lor intr-o anumita valuta.
9. in cazul in care obligatiile si activele sunt exprimate in moneda unui stat membru, ele sunt considerate a fi exprimate in euro.

Art. 6. - Active care nu sunt utilizate in acoperirea rezervelor tehnice brute
Prevederile art. 1-4 nu se aplica activelor care nu sunt utilizate pentru acoperirea rezervelor tehnice brute. Asiguratorii care practica activitatea de asigurari generale sunt liberi sa hotarasca asupra activelor respective, mobile sau imobile, care se includ in activele unei societati de asigurare autorizate, cu precizarea ca o societate de asigurare poate detine active care nu sunt congruente, daca valoarea acestora exprimata intr-o valuta nu depaseste 20% din valoarea activelor congruente, exprimate intr-o anumita valuta.

Art. 7. - Nerespectarea prevederilor prezentelor norme se sanctioneaza in conditiile si potrivit prevederilor art. 39 din Legea nr. 32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor, cu modificarile si completarile ulterioare.

Art. 8. - Prezentele norme vor intra in vigoare la data aderarii României la Uniunea Europeana.

Art. 9. - La data intrarii in vigoare a prezentelor norme se abroga Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 3.110/2003 pentru punerea in aplicare a Normelor privind categoriile de active admise sa acopere rezervele tehnice ale asiguratorului care practica asigurari generale, reguli de dispersie a plasamentelor, precum si coeficientul de lichiditate, publicat in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 3 noiembrie 2003.

Art. 10.- Prezentele norme transpun art. 20, 21, 22 si 26 din Directiva 92/49/CEE si anexa 1 la Directiva 88/357/CEE.